Sportul la nivel de juniori

Aşa cum am promis, voi incerca să scriu cât mai des. Astăzi aduc in atenţia tuturor o problemă majoră a României pe care mulţi nu o conştientizăm:Sportul la nivel de juniori in România. 

Sunt sportiv de performanţă de aproximativ 10 ani la clubul C.S.U Braşov secţia de baschet. De-a lungul anilor am strâns câteva premii şi cunosc bine această categorie a sportului. 

Aş vrea sa aduc două probleme in atenţia celor ce trebuie să se ocupe de dezvoltarea tuturor sportivilor din ţară fie ca e vorba de şefii de club sau de părinţi.

Prima problemă ar este bineînţeles lipsa investirii banilor in tineri sau insuficienta investire. Este clar că in România nu se investesc destui bani. Sunt mii de copii cu potenţial uriaş care abandonează sportul sau nu reuşesc sa ajungă unde ar trebui deoarece nu au condiţiile necesare si suportul in materie de antrenori, preparatori fizici sau oameni ce se ocupa de recuperare, program zilnic al sportivului si alimentaţie. Să nu mai vorbim de faptul ca efectiv in majoritatea cluburilor sportive nu există preparator fizic, ce să mai vorbim de nutriţionist sau medic specializat. Şi chiar dacă bani sunt investiţi, de multe ori sunt investiţi prost sau ajung in buzunarele altora, nicidecum in folosul sportivilor.Corupţia domina şi această categorie de multe ori, trăgându-ne incă o data in jos dacă nu era destul că şi aşa ne este greu.

Altă mare problemă devin părinţii. Acum câteva luni aud o discuţie antrenor-jucător(copil de 10 ani):”De ce nu ai venit ieri la antrenament?”. Răspunsul copilului: “Părinţii au spus că 3 antrenamente sunt destul pentru o săptămână. Au spus că trebuie să merg şi la meditaţii”. Personal am fost şocat sa aud aşa ceva, fiind din altă generaţie cu copilul de faţă. Mereu mi s-a spus ca şcoala este pe primul loc si aşa am considerat-o mereu. Totuşi mi se pare absurd să iţi trimiţi copilul la meditaţii de la o vârsta atât de fragedă, când el trebuie mai întâi să se dezvolte. Totodată, sportul este cel ce dezvoltă cel mai bine corpul pe plan fizic dar şi pe plan mental. Ştiu despre ce vorbesc iar sportul m-a format ca om, caracterul se formează prin sport plus faptul ca (,) copilul socializează şi formează prietenii. 

Nu vreau să vorbesc despre lenea oamenilor, nu iau in calcul faptul că ei se lasă de sport din cauza faptului că le este lene sau pentru că nu au destul timp. Dar sunt sigur că pentru sport există timp fiind nevoie şi de câteva sacrificii care se vor simţi peste ani de zile.

In concluzie, recomand parinţilor să îşi lase copiii să practice cât mai mult sport. Bineînţeles să nu neglijeze şcoala. Un alt program şcolar trebuie instituit pentru permiterea elevilor să practice si un sport. În altă ordine de idei, să ne gândim si la ceilalţi şi să nu mai furăm atât . Dezvoltarea juniorilor este imposibilă fără investirea unor sume necesare!

Până următoarea dată, vă mulţumesc dacă aţi avut răbdarea necesară să citiţi sau măcar sa deschideţi această pagină! 

19 august 2016

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s